Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Zosima şi Gheorghe din Maleon
foto preluat de pe basilica.ro
articole preluate de pe: www.calendar-ortodox.ro; doxologia.ro
(articol in curs de editare)
Calendar Ortodox 4 aprilie 2025
Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima
(Denia Acatistului Bunei Vestiri)
Sinaxar 4 Aprilie
În această lună, în ziua a patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iosif, scriitorul de cântări (816 – 885).
Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinţi cu numele Plotin şi Agata.
Era binecredincios şi blând la obicei şi îndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeieştilor Scripturi.
Încăpând patria lui in mâinile agarenilor, a mers cu maică-sa şi cu fraţii săi la Peloponez, şi de acolo la Tesalonic, unde s-a şi călugărit şi a intrat în nevoinţele duhovniceşti.
Patul lui era pământul, aşternutul lui o piele, iar haina lui proastă şi sărăcăcioasă; hrana lui, puţină pâine, şi băutură, apă.
Sta în picioare toată noaptea la rugăciune şi cu îngenunchere.
Totdeauna avea cântări în gura sa, lucrul mâinilor sale era caligrafia, iar când părăsea scrisul, avea citirea dumnezeieştilor Scripturi.
Din acestea s-a făcut aşa de blând şi de înţelept, plecat, fără de rautate, întreg la minte, şi câte urmează acestora.
Având o bogăţie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot.
Şi în scurtă vreme s-a dus la Constantinopol cu sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica sfântului mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, şi in căile vieţii pustniceşti.
Iar de vreme ce răsărise eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor împotriva icoanelor, fericitul acesta încă a purces să meargă la Roma, rugat fiind de unii, şi prinzându-l corăbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta şi l-au băgat în închisoare, unde a învăţat pe toţi calea mântuirii, şi a scăpat pe mulţi din mâinile diavolului.
Arătându-i-se acolo oarecare om cu sfinţită cuviinţă de la Mira Lichiei, i-a zis: Iată, primeşte această cărticică; şi el, luând-o, citea şi cânta acestea:
„Grăbeşte, Indurate, şi sârguieşte ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poti voind„.
Şi această cântare, o minune, se făcu dimineaţa lucru aievea.
Căci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobândit iarăşi podoaba şi buna-cuviinţă a cinstitelor icoane.
Pentru aceasta atunci şi cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la închisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, şi dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaşte ale sfântului apostol Bartolomeu, a făcut el împreună cu cinstitul Grigorie o biserică în numele apostolului.
Pentru aceasta, aflându-se în grijă şi în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări cuvioase şi tropare, se ruga cu lacrimi şi cu suspinuri, ca să dobândească darul acesta, pe care l-a şi dobândit.
Căci văzu un om înfricoşător, eu chip apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfânta masă, şi o puse pe pieptul lui, şi apoi îl binecuvântă.
Aceasta a fost începătura dumnezeiescului dar.
Căci de atunci şi mai pe urmă fără de trudă şi prea lesne alcătuia sfintitele cântări, şi le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaţă întâi de la alţii, apoi le zice pe de rost, şi aşa le dă celor ce le pofteau.
Dar nu era aşa pricina, precum socoteau aceia amăgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi.
Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, şi de toti dorit şi iubit, nu numai de cei simpli şi de boieri, ci chiar şi de împăraţii cei de atunci.
Şi a fost osândit la izgonire de Barda cezarul, unchiul împăratului Mihail, pentru că sfântul îl mustrase.
Ci iarăşi numaidecât chemat din izgonire, îşi luă pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie.
Şi nevoindu-se pentru dreapta credinţă, a fost izgonit la Cherson.
Iar după moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit Ortodoxia, şi făcând laude multor sfinti, a răposat, şi au fost îngropate cinstitele lui moaşte la mânăstirea unde şi acum se află.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot in această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Gheorghe din Maleo (Secolul al IX-lea).
Sf. Gheorghe a trăit în sec. al IX-lea.
Părinţii au vrut să-l însoare dar el a refuzat şi s-a dus la mănăstirea din Muntele Malea, în Peloponez, adunînd în jurul său mulţi ucenici.
Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor şi şi-a proorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla.
Sf. Gheorghe s-a dus la Domnul în sec. al VI-lea.
În slujba de pomenire Sf. Gheorghe este numit înger pământesc şi făcător de minuni.
Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniţe Fervuta, a slujnicii ei, şi a tovarăşelor lor.
Sfânta Muceniţă Fervuta laolaltă cu sora şi slujnicele ei au răbdat mucenicie pentru Hristos între anii 341 şi 343.
Sf. Fervuta si sora sa erau surori ale Sf. Simeon Episcopul din Seleucia, care a suferit pentru Hristos în vremea împăratului persan Sapor între anii 341-344.
Atât surorile cât şi tovarăşele lor au fost aduse la curte pentru a o sluji pe împărăteasă.
Sf. Fervuta ieşea în evidenţă prin frumuseţea ei neobişnuită, iar împărăteasa a sfătuit-o să se căsătorească pentru a dobândi o poziţie socială mai înaltă.
Dar sfânta a refuzat deoarece s-a dăruit fecioriei întru Hristos.
La scurt timp, împărăteasa s-a îmbolnăvit.
Vrăjitorii care veniseră să o tămăduiască pe împărăteasă s-au rănit de frumuseţea Fervutei.
Unul din ei a cerut-o de soţie iar sfânta i-a răspuns că este creştină şi că este mireasa lui Hristos.
Ca să se răzbune, amorezul refuzat l-a minţit pe împărat că boala împărătesei se trage de la otrava pe care i-au dat-o slujnicele.
Atunci acestea au fost aduse la judecată din ordinul împăratului.
La proces ele au declarat că sunt nevinovate şi că sunt pregătite să accepte moartea pentru Hristos.
Judecătorul şef, vrăjitorul Mauptis, rănit şi el de frumuseţea Fervutei, a trimis un om în celula prizonierelor ca să-i propună Fervutei şi celorlalte libertatea în schimbul acceptului Sfintei Fervuta să-i devină soţie.
Ceilalţi doi judecători i-au făcut în secret aceeaşi propunere sfintei fecioare, unul după celălalt.
Sf. Fervuta a respins cu hotărâre toate propunerile spunînd că este mireasa lui Hristos şi că nu ar accepta niciodată o căsătorie lumească.
Muceniţele au fost găsite vinovate de a fi creştine şi de vrăjitorie împotriva împărătesei pe care ar fi otrăvit-o.
Au fost condamnate la moarte prin tăierea trupurilor în bucăţi.
După aceea, ei au aşezat trei bucăţi într-o parte şi trei în alta, spunînd împărătesei să treacă printre ele ca să se vindece de boala ei.
Trupurile sfintelor muceniţe au fost aruncate într-un şanţ de unde au fost recuperate în secret de creştini şi îngropate.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Puplie.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Platon egumenul Manăstirii Studiţilor.
Tot în această zi, pomenirea a trei sfinţi preacuvioşi: Teona, Simeon şi Forvin, care în pace s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Zosima (460 – 560), care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.
Sf. Zosima s-a născut la sf. sec. al V-lea, trăind într-o mănăstire pe malul Iordanului.
Acesta a întâlnit-o pe Sf. Maria Egipteanca (1 aprilie), a împărtăşit-o şi după ce s-a dus la Domnul a îngropat-o.
Sf. Zosima s-a săvârşit în anul 560 la vârsta de 100 de ani.
cititi mai mult pe unitischimbam.ro
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teona, care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă a ajuns episcop al Tesalonicului şi care în pace s-a săvârşit († 1542).
Sfântul Teona a fost ucenicul Sf. Iacob din Kastoria (1 noiembrie) şi a trăit la începutul sec. al XVI-lea.
A trăit o vreme în Mănăstirile Pantocrator şi Simonopetra din Muntele Athos.
El a pus bazele mănăstirii Sf. Anastasia şi a fost sfinţit Arhiepiscop al Tesalonicului.
S-a săvârşit în pace.
Viața Sfântului Cuvios Teona, arhiepiscopul Tesalonicului
articol preluat de pe doxologia.ro
Sfântul Teona s-a născut în a doua jumătate a secolului al XV-lea. După unele informații locul nașterii sale a fost insula Lesbos, iar după alte surse, Cuviosul Teona s-a născut la Veria.
Cuviosul Teona a început viața monahală la mănăstirea athonită Pantocrator, la Kathisma Cuviosului Onufrie, unde a fost hirotonit preot.
În vremea aceea la Schitul Iviron se nevoia Cuviosul Iacob. Faima acestui părinte l-a făcut pe Cuviosul Teona să meargă și să-i devină ucenic.
Pe când Sfântul Iacob a ieșit în lume să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, l-a urmat și ucenicul său, Cuviosul Teona.
După sfârșitul mucenicesc al învățătorului său († 1 noiembrie 1519), Sfântul Teona devine povățuitorul al celorlalți ucenici și pentru scurtă vreme stareț al Mănăstirii Cinstitului Înaintemergător din Dervekista – Etolia, 1520.
După aceasta, Sfântul Teona, împreună cu ucenicii Sfântului Iacob, s-a întors în Sfântul Munte, la Mănăstirea Simonos Petras.
După o perioadă de aproximativ trei ani, în 1522, pleacă din nou din Sfântul Munte și se mută la Mănăstirea Sfânta Anastasia Farmacolitria, în apropiere de Tesalonic, pe care o renovează.
Ca stareț al mănăstirii a construit o școală, un spital precum și mai multe paraclise în jurul mănăstirii: Sfânta Treime, Sfinții Apostoli, Sfinții Chiric și Iulita, Sfântul Antonie, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie și Sfântul Ilie. Tot atunci a ctitorit un mic schit unde se retrăgea pentru liniștire.
În acea vreme Sfântul Teona a adunat în jurul său 150 de ucenici.
Pentru viața sa sfântă, Cuviosul Teona a fost instalat în scaunul de Mitropolit al Tesalonicului în jurul anului 1537.
Timp de aproximativ șapte ani a păstorit cu sfântă înțelepciune turma cea cuvântătoare a lui Hristos ce i-a fost încredințată și pe mulți i-a călăuzit spre mântuire.
Cuviosul Teona a trecut la Domnul la 4 aprilie 1542, iar moaștele sale întregi se găsesc la Mănăstirea Sfânta Anastasia Farmacolitria, izvorând o mireasmă de nedescris și revărsând minuni și tămăduiri celor ce cu credință se apropie de racla sa.
Pomenirea lui se cinstește la data de 4 aprilie și în a patra duminică a Postului Mare.
Tot în această zi, pomenirea Cel întru sfinți Părintelui nostru Sfântul ierarh Isidor de Sevilla († 636)
Cel întru sfinți Părintele nostru Isidor de Sevilla (lat. Isidorus Hispalensis) a fost arhiepiscop al cetății Seviliei (Sevilla) în Hispania (Spania de azi) în timpul primelor decenii ale secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.
cititi mai mult pe ro.orthodoxwiki.org
Tot în această zi, pomenirea Cuviosul nou mucenic Nichita Athonitul († 4 aprilie 1808)
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
